amintiri.....de iarna

Vremea deja s-a racit destul de tare si mai sunt cateva zile si va fi Decembrie.....Va veni iarna cu zapada pana atunci? Toata lumea, copii si adulti, asteapta zapada. Asteapta sa se joace in zapada, sa schieze, sau pur si simplu sa admire copacii cu promoroaca. Mie imi este dor de sanie.Imi amintesc cum in fiecare iarna ma dadeam pe derdelusul de pe strada bunicilor mei si cum ma invata bunicul sa nu ma duc in şanţ cu sania si cum se dadea si el cu mine.
Abia astept sa vina si la mine Mos Nicolae si Mos Craciun (ca si eu sunt un copil...mai mare)si sa imi aduc din nou aminte cat de entuziasmata eram cand aveam vreo 6 ani ca vine Mos Craciun, cum il asteptam nerabdatoare la usa sa ii spun o poezie si el sa ma rasplateasca dandu-mi un cadou.
Sunt multe momente frumoase legate de sarbatorile de iarna pe care mi le amintesc cu foarte mare placere si as vrea sa la mai traiesc macar o data.

Dupa munca.....si rasplata

Astazi am dat si ultimul examen partial scris si.......ne mai ramane de predat proiectele la Comunicare in Medii Electronice si terminam cu partialele. Asadar.....marti seara toti cei de anul intai (asa ca mine) o sa fie fericiti ca au trecut de primele teste din facultate si o sa se poata distra la Balul Bobocilor care va avea loc incepand cu ora 19.30 in club Skye. Sper sa ne intalnim acolo cat mai multi sa ne cunoastem mai bine si sa ne distram impreuna..........
Totodata, astept impresiile voastre despre acasta prima saptamana cu teste din timpul facultatii.

Melancolica.....

E săptămâna cu examene şi, intr-o pauză, in care m-am oprit din invăţat, mi-a venit un chef nebun să merg in parc să ma dau in leagăn si de ce nu să mă joc.......Îmi este dor de jocurile care obişnuiam să le jucăm când eram mici......Să mă joc de-a v-aţi ascunselea prin iarbă cu copiii din cartier, să jucăm sticluţa cu otravă, să sărim aţa ...sau chiar sa ne facem corturi în spatele blocului care, la un loc, să formeze un mic orăşel......Îmi este dor de desenele animate ale copilariei cu pisici rele care aleargă după soricei dolofani sau cu fel de fel de alte animăluţe..........Din privinţa asta pot spune ca am beneficiat de o copilărie cât se poate de frumoasă.......cu multe jocuri si cu desenele pe care si acum mi le amintesc cu mare drag. Parcă imi este milă şi totodata ciuda că astăzi nu mai văd atât de mulţi copii prin faţa blocurilor jucandu-se si in acelasi timp mă intristez cand dau pe canalele cu desene animate şi nu mai vad serialele mele preferate, in locul animalutelor drăgălaşe apărând fel de fel de roboţi care distrug lumea si oameni care omoară fără să fie pedepsiţi. Mă tot întreb de fiecare dată când dau peste un serial de genul ăsta........oare copii de acum sunt fericiti cand văd aşa ceva? ......Oare le creeaza o stare de bine? .........sau ajung sa creadă că ei chiar traiesc intr-o astfel de lume?..... Oare asta nu le “rapeste” cele mai frumoase amintiri de mai tarziu?