Hoinari prin Ceahlau

Vorba lui Silviu: "11 plecat-au colegi fiind, prieteni buni s-au intors..."

La sfarsitul anului universitar, impreuna cu grupa de la FAI, am hotarat sa facem o excursie undeva la munte. Zis si facut. S-a ales Ceahlaul.
Pe data de 6 august (joi) am pornit la drum si in dupa amiaza acelei zile am ajuns in Durau. De acolo am mai urcat inca o ora pana la cabana Fantanele unde urma sa ne lasam bagajele si sa stam peste noapte, insa dupa ceva vreme de uract a inceput sa ploua.....asa ca am ajuns putin cam uzi sus si mai obositi, asa ca in acea seara doar am desfacut bagajele si am cantat acompaniati de doua chitari.

Trebuia ca in a doua zi sa urcam pe Toaca si in a treia mergem la cascada Duruitoarea, insa a avut loc o schimbare de plan deoarece a doua zi nu s-a aratat prea prielnica de dimineata. S-a facut rocada.

Cascada Duruitoarea

Vineri am mers la Duruitoarea (ne-am pornit pe la ora 12 - nu de alta, dar pana atunci a plouat ) unde am avut si o sedinta foto, iar sambata am cucerit varful. A fost o calatorie superba. Tot drumul am glumit si nici nu ne-am dat seama cum a trecut timpul.
Dintr-o data ne-am trezit la Caciula Dorobantiului, am trecut pe langa Stanca Panaghiei si ne-am indreptat spre varf.

Caciula Dorobantiului

Trecand pe langa statia meteorologica de sub varf, am mers mai intai la cabana Dochia unde am luat si o gustare si apoi am pornit catre Schitul din apropiere, urmand ca la intoarcere sa mergem pe Toaca, la 1905 metri.
Cand am ajuns pe platoul de la schit am avut cu totii o reactie neasteptata. Era atata liniste acolo.....chiar daca zona era intesata de turisti.....
De la departare de auzeau cantecele de multumire de la Schit care te patrundeau si iti dadeau fiori. Urmatoarea replica a fost "Vara viitoare vin sa stau aici cateva zile".

Schitul

Am trecut si pe la schit, unde ne-am simtit mai aproape de cer, iar apoi am pornit repejor catre varf unde a urmat o noua sedinta foto si un ragaz de jumatate de ora pentru a admira imprejurimile.

Pentru intoarcere aveam doua variante: 1) coboram pe unde am urcat si 2) coboram pe la cascada (treseu pe care l-am si ales) .Varful Toaca(1907 m)

Am ajuns in seara la cabana iar apoi a urmat o alta sesiune de cantece, jocuri si discutii care au tinut pana in dimineata (mai exact pe la ora 5 :D ) incercand sa prelungim cat mai mult excursia.

Tabara la munte - Bucegi

Vara asta m-am hotarat sa explorez cat mai multe varfuri montane, asa ca...... am depus o cerere pentru o tabara la munte.

In urma repartitiilor am beneficiat de o saptamana la Paraul Rece, o statiune la 6 Km de Predeal.
A fost o excursie cu mici peripetii....Prima ar fi ca am coborat cu cateva statii inainte ( respectiv in Busteni in loc de Predeal ) pentru ca trenul a avut o intarziere de cateva minute iar in gara nu am putut vedea unde suntem.....si conform orarului afisat pe internet si a ceea ce scria pe biletele noaster ( al meu si al Oanei), trenul trebuia sa fie in Predeal atunci.
Nu-i nimic........am iesit din gara si privirea ni s-a atintit asupra crucii Caraiman. Privind in sus ai impresia ca acel munte acopera statiunea. Am facut cateva fotografii si am plecat grabite sa pringem un mijloc de transport catre Predeal.
Superba zona. Mai ales ca de la fereastra camerei se putea observa cum se inalta maret unul din varfuri.
Am ajuns in sfarsit la hotelul in care urma sa stam 7 zile iar in prima zi am inspectat teritoriul si am facut cunostinta cu o parte din studentii veniti si ei in tabara.
In aceeasi seara am facut planuri pentru ziua urmatoare. Urma sa vedem cascada 7 scari. Ne-am adunat 12 studenti si am plecat cu autocarul de la ora 8 catre Dambul Morii de unde urma sa inceapa traseul.
Dupa o urcare de o ora am gasit Canionul, dar, din pacate, acesta era inchis dim cauza unei viituri care a distrus cateva scari. Am fost nevoiti sa urmam un traseu ocolitor care ne-a privat de senzatia deosebita de a urca cele 7 seturi de scari de la cascada. Cu totii am sperat ca mai sus vom vedea ceva, dar nu. Am tot urcat (mai pe malul unui rau, iar apoi printre stanci abrupte de ne gandeam cum vom cobora la intoarcere) pana cand ne-am intalnit cu cineva care ne-a zis ca mai avem doar jumatate de ora pana pe varful Piatra Mare.
Bineinteles ca am urcat, iar sus am gasit un peisaj extraordinar. Nu ne mai parea atat de rau ca nu am urcat canionul. Poate ca daca era practicabila partea aceea de traseu ne multumeam doar cu privitul cascadei si ne intorceam nestiind ce este mai sus.
Sus era o cabana micuta pazita de 3 caini de nadejde: 2 ciobanesti si un saint bernard. Cand ii priveam ne dadeau fiori, dar s-au dovedit a fi destul de blanzi.
Pe platou am luat o gustare si am baut apa de la un izvor cu apa limpede si rece. Tot de acolo ne-am aprovizionat pentru coborare.
Ne-am catarat pe cateva stanci pentru a face cateva poze, dupa care am coborat sa prindem masina de intoarcere catre Predeal.

A doua zi am urmat un traseu mai usor. O plimbare relaxanta pana la cabana Trei Brazi, iar a treia zi am hotarat sa urcam pe varful Omu.
Ne-am trezit de dimineata si am pornit la drum catre varf prin Valea Cerbului. A fost un drum lung (de 5 ore) si obositor, dar pe care l-am facut cu placere. Simteam satisfactia numai cand ne uitam in urma si vedeam diferenta de nivel.

Privire de pe platou

La inceput a fost o portiune de drum prin padure........ceea ce nu era prea promitator deoarece noi toti voiam sa vedem un peisaj deosebit. Dar nu a fost asa. Imediat am iesit dim padure si am inceput sa urcam printre stanci. Un peisaj de neuitat. Cand ne-am apropiat de varf, un nor a acoperit varful si nu mai reuseam sa vedem la distanta foarte mare. Dintr-o data, printre nori, am reusit sa zaresc cabana. A fost o senzatie deosebta. In acel moment mi-a disparut orice urma de oboseala si am marit pasul catre varf.

Varful Omu - 2507 m

Cabana Omu


Babele

La cabana am baut un ceai cald (nu stiu din ce era facut, dar era foarte bun) si am mancat, iar apoi am pornit catre Sfinx si Babele , un traseu de inca 2 ore. Acolo am facut alte poze si am admirat peisajul, dupa care ne-am indreptat spre telecabina pentru coborare. A fost o zi superba. Mi-as fi dorit sa mai stau ceva vreme pe platou, dar era destul de tarziu.

Imagine din Cheile Rasnoavei

In a patra zi, vineri, am pornit catre Cheile Rasnoavei pe la Cabana Trei Brazi si apoi pe la Cabana Secuilor pe un traseu usor, care nu ne-a cauzat probleme.

In penultima zi ne-am adunat cateva persoane si am pornit catre cascada Tamina.In drum spre Timisul de Sus (de unde incepea traseul), un domn ne-a sfatuit sa nu urmam poteca marcata, ci sa mergem pe drumul forestier si sa nu ne oprim in locuri cu zmeuris pentru ca e posibil sa il intalnim pe Mos Martin. Am pornit putin speriati, dar cu dorinta de a vedea cascada. La urcare am patit aproape ca la 7 scari. Am trecut pe langa cascada inaintand pana la o cabana unde se termina drumul forestier. Atunci ne-am dat seama ca am mers prea departe si daca inaintam ajungeam din nou pe varful Piatra Mare. Ne-am intors jumatate de ora prin zmeuris uitandu-ne in dreapta si in stanga, parca cautand ursul de partea cealalta.

La intrare in canion

Urcand canionul pe scari

Din fericire am ajuns la cascada fara nici un fel de intalnire neplacuta. De data asta am gasit-o deoarece banuiam pe unde este si acum mai erau si turisti in zona care ne-ai aratat pe unde as mergem. Am coborat in canion si, intrand intre stanci, reuseam cate putin sa zarim cascada. Am inaintat pana cand nu mai puteam sari de pe o piatra pe alta si, fiind doar 7 fete, am hotarat ca nu este cazul sa riscam trecand prin apa. Dar din urma a venit un grup mai numeros care s-a avantat sa urce canionul pe scari. Vazandu-i, am prins curaj sa-i urmam si ne-am alaturat lor. Am facut o mica baita la picioare, dar a fost o experienta unica. Nu mai urcasem pana atunci printr-un canion in modul asta. Mai ales ca am facut cativa pasi buni prin apa.

In ultima zi am facut o plimbare pana la cascada Urlatoarea. Si de data asta am fost atenti pe unde mergeam, si tot "in cautarea ursului" deoarece peste tot erau placute pe care scria "ATENTIE LA URSI", dar am ajuns cu bine sus si am admirat frumusetea locului.

La cascada Urlatoarea

Luni, dupa ce ne-am intors de la Urlatoarea, am mers la gara din Predeal si ne-am cumparat bilete de tren pentru intoarcere si spre seara am facut bagajele, marti dimineata pornind catre casa cu dorinta de a ne intoarce in anul urmator pentru a urca pe Jepii Mici si a explora locuri noi.