E săptămâna cu examene şi, intr-o pauză, in care m-am oprit din invăţat, mi-a venit un chef nebun să merg in parc să ma dau in leagăn si de ce nu să mă joc.......Îmi este dor de jocurile care obişnuiam să le jucăm când eram mici......Să mă joc de-a v-aţi ascunselea prin iarbă cu copiii din cartier, să jucăm sticluţa cu otravă, să sărim aţa ...sau chiar sa ne facem corturi în spatele blocului care, la un loc, să formeze un mic orăşel......Îmi este dor de desenele animate ale copilariei cu pisici rele care aleargă după soricei dolofani sau cu fel de fel de alte animăluţe..........Din privinţa asta pot spune ca am beneficiat de o copilărie cât se poate de frumoasă.......cu multe jocuri si cu desenele pe care si acum mi le amintesc cu mare drag. Parcă imi este milă şi totodata ciuda că astăzi nu mai văd atât de mulţi copii prin faţa blocurilor jucandu-se si in acelasi timp mă intristez cand dau pe canalele cu desene animate şi nu mai vad serialele mele preferate, in locul animalutelor drăgălaşe apărând fel de fel de roboţi care distrug lumea si oameni care omoară fără să fie pedepsiţi. Mă tot întreb de fiecare dată când dau peste un serial de genul ăsta........oare copii de acum sunt fericiti cand văd aşa ceva? ......Oare le creeaza o stare de bine? .........sau ajung sa creadă că ei chiar traiesc intr-o astfel de lume?..... Oare asta nu le “rapeste” cele mai frumoase amintiri de mai tarziu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu