luni, 8 februarie 2010

Asteapta-ne ca ne intoarcem

Au trecut 4 saptamani de cand ne-am aventurat, grupul de 8, intr-o plimbare in muntii Rarau si Giumalau. A fost o saptamana in care nu am stiut ce e aia aglomeratia orasului sau mirosul de combustibil ars de miile de masini care se perinda zi si noapte pe strazi.

-In gara Campulung Moldovenesc-

Am pornit pe 4 ianuarie 2010 din Iasi cu trenul de la ora 6 care merge spre Timisoara. Pe la ora 9.30 eram in Campulung Moldovenesc si dupa ce am facut ultimele achizitii am pornit pe la Izvorul Alb cu directia Cabana Rarau.

-start in cucerirea muntilor-

Au trecut cam 5 ore pana am reusit sa parcurgem cei 14 km pana la cabana, urcand pe drumul forestier foarte greu accesibil fiind plin de gheata. A fost un drum destul de greu avand in vedere ca aveam rucsacii grei in spate care pe masura ce urcam pareau din ce in ce mai imposibil de dus pana sus.

-Cosmin face poza-

E....am trecut si peste asta......Am mai facut pauze si am mai spus cate o gluma care ne-au usurat urcusul.
De asta cred eu ca este foarte important anturajul atunci cand mergi intr-o excursie de genul acesta. Este foarte important sa nu apara divergente intre participanti si sa nu existe o atmosfera tensionata. Asta imi place cel mai mult la grupul asta...suntem un grup de prieteni...nu numai cativa studenti pasionati de munte.

Ajunsi sus, la cabana, am dat cu ochii de Pietrele Doamnei care pot zice ca dominau locul. De la fereastra camerei in care am stat primele doua nopti se vedeau cum isi inalta maretele stanci care par imposibil de cucerit.

Dar, culmea ironiei....fiecare din cele trei stanci e parcticabila, cea mai mica fiind accesibila si iarna.

In seara din ziua urcusului ne-am refacut fortele pregatindu-ne pentru aventurile din ziua urmatoare. Am povestit, am spus bancuri si am ras cat pentru urmatoarea jumatate de an...pana la urmatoarea tura.

In a doua zi am facut o plimbare prin zona urcand pe stanci si pe varf. Am plecat mai intai spre Pietrele Doamnei eu urcand doar o parte ,fiind impiedicate de piciorul pe care am reusit sa il sclintesc la urcare. De sus am avut un peisaj superb....se vedeau toti muntii din imprejurimi cum isi inalta mareti culmile spre cer. Este o senzatie extraordinara sa privesti tot ce se afla in jur pe o distanta de sute de metri.

In timp ce eu am coborat spre cabana, sase din colegi au inaintat pana sus pe stanca a treia. De acolo au facut suficiente poze cat sa ne faca noua (celor de jos) in ciuda si sa ne determine sa ne cataram si noi acolo cu prima ocazie.....cand sper ca eu nu o sa mai reusesc sa ma accidentez.

Am stabilit sa ne intalnim la "prima cladire verde" (Cabana Pastorala) ca apoi sa mergem impreuna catre varful Rarau. In drum am admirat cat de mult s-a putut peisajul, descoperind printre multimea de culmi si Ceahlaul zarit la departare si recunoscut dupa Panaghia.

In sfarsit......mai pe seara am ajuns si noi pe varful Rarau unde am facut o mica pauza pentru o poza si cateva minute de filmare insotite de 2-3 glume dupa care am marit pasul spre Piatra Soimului sa reusim sa urcam pe lumina. Acolo...ce sa zic.....peisajul superb...la fel ca peste tot la munte :) .
-priveliste de pe varf-

-eu pe Piatra Soimului-

Ei...dupa ce ne-am catarat si acolo....ne-am retras la cabana sa ne odihnim pentru ziua cea mare (traseul Rarau - Giumalau).

In a parta zi pe munte am pornit de dimineata spre cabana Giumalau urmand traseul marcat cu dunga rosie. Pe durata traseului am fost insotiti de Nea Voicu si Lupu alaturi de care ne-am simtit in siguranta stiind ca mergem pe drumul corect printre nametii care treceau de genunchi.

Pe acest traseu am avut parte si de vreme calduroasa (la plecare) dar si de vant, ninsoare si viscol pe masura ce ne apropiam de destinatie.

Oricum...traseul a fost superb. A fost primul traseu montan in adevaratul sens al cuvantului pe care l-am facut pe timp de iarna si care mi-a starnit si mai tare pofta de plimbari pe munte (mai ales iarna).

Pe la ora 2 am ajuns in golul alpin apropiindu-ne foarte mult de cabana, dar cautand-o prin ceata groasa. Am avut foarte mare noroc de cainii cabanierilor care au inceput sa latre exact la timp scutindu-ne de ceva timp de plimbare in cerc.

Cand am ajuns la cabana, am fost intampinati cu bunavoie si cu un ceai cald care a venit exact la inima. Am fost invitati sa ne facem comozi in camera dupa care ne-am adunat cu totii la masa impartasind pareri de pe drum.

Mi-a placut foarte mult locul acela ... e o cabana simpla, fara curent electric si fara tot felul de utilitati care ar putea aminti in vreun fel de civilizatia orasului. Acolo m-am simtit cu adevarat la munte. Undeva sus unde nu are acces toata lumea si unde poti sta linistit sa meditezi la nemurirea sufletului :D

In ziua urmatoare era planuit sa mergem catre varf, plan care din pacate nu a putut fi respectat din cauza cetii groase ce nu ne permitea sa vedem mai departe de 5-6 metri.

Spre seara insa, incet incet, ceata s-a mai rarit dandu-ne posibilitatea sa ne bucuram ca suntem acolo.Aveam senzatia ca ma aflu intr-un loc magic in care cineva decide ce, cum si cand sa imi descopere. La inceput mi s-a aratat o bucatica de munte luminata de razele soarelui introducandu-ma treptat in peisaj, dar asta nu a durat mult caci la scurt timp totul s-a acoperit din nou cu ceata.

-priveliste din fata cabanei Giumalau-

Intr-un sfarsit a hotarat sa imi arate unde ma aflu de mai bine de 24 de ore si a dat treptat ceata deoparte aratandu-mi mai intai un deal, apoi cabana in care stateam pe care acum o puteam vedea de la peste 50 de metri si apoi cate un varf muntos din imprejurimi pana ceata s-a lasat in vale formand Marea Alpina. Am vazut inainte poze facute de altii si postate pe diferite site-uri, dar nu am trait pana atunci senzatia aceea. Te simti cu totul aparte atunci cand esti deasupra norilor. Fascinati de frumusetea peisajului am inceput sa facem glume zicand ca suntem "cu capul in nori si picioarele pe pamant".

In acea seara ne-am bucurat de un apus superb cum nu am mai vazut pana atunci. Soarele se lasa incet incet dupa munti, inrosindu-se cerul si intunecandu-se tot mai tare. Dupa superbul apus am ramas cu Doina si Dragos la povesti sub clar de luna si admirandu-ne opera de peste zi (omul de zapada botezat Giumi).

-rasarit pe Giumalau-

Vineri, dupa ce am admirat rasaritul superb care mi-a dat un alt motiv sa ma intorc si dupa ce fiecare din noi si-a scris parerea in registrul de astepta oaspeti in veranda, a trebuit sa ne luam ramas bun de la cabana, cabanieri si de la tot ce ne inconjura si sa ne obisnuim cu gandul ca ne intoarcem la viata obisnuita pe care o are fiecare din noi...cu temele si proiectele de la facultate, lasand in urma un peisaj de vis, dar avand in minte gandul ca ne vom intoarce cat de curand sa mergem si pana la crucea de pe varf.

-cabana la plecare-

Asteapta-ne Giumalaule ca ne intoarcem.

13 comentarii:

  1. si la ce inaltime ati ajuns? 2800 de metrii. Aaa, stai, ca nu exista inaltimea asta in Romania:))

    RăspundețiȘtergere
  2. data asta doar la 1641 m :| ....am zis ca nu s-a putut pana pe varful Giumalau...la 1857 m

    RăspundețiȘtergere
  3. Faina postare si chiar asteptam sa vad ce si cum ai sa scrii. Deocamdata pun comentariul asta ca raspuns pentru Rafael.
    Deci domnu' Rafael avand in vedere ca este abia tura a doua in componenta asta eu sunt de parere ca este foarte bine. Acum eu inteleg ca dumneavoastra ati ajuns prin tari straine (ca un porbumbel - :P ) si ca ati urcat pana la altitudini mari. Totusi nu cred ca efortul pe care l-ati depus se poate compara cu efortul depus de membrii grupului acesta. Insa pot sa te asigur ca ture vor mai fi organizate si vom ajunge si la altitudini de 2500+ metri in Romania si poate aproape de 3000 de metri pe alte meleaguri mai mult sau mai putin departate de tara noastra. Pe de alta parte turele la munte nu se rezuma doar la cat de sus ai ajuns (cum unii incepatori au impresia), ci si de atmosfera de acolo, senzatia pe care ti-o ofera muntele. Intradevar e foarte frumos si fain sa urci pe un varf cat mai inalt, dar turele la munte inseamna mult mai mult. Si ca sa intelegi mai bine dau un citat dintr-o carte pe care am rasfoit-o recent: "Sa nu-l confundam deci pe drumet cu "vizitatorul" care coboara din autocar pentru a se dezmorti sau pentru a vizita un muzeu si nici cu "turistul" care ajunge la cabana cu telefericul, face o seara de dans si se reintoarce acasa purtat, la fel ca la venire, de alte mijloace decat propriile lui picioare. Fara sa negam partile pozitive ale "vizitarii" simple sau ale "turismului" mecanizat, drumetia are o sfera mai larga." (citat preluat din Ghidul medical al drumetului de Dr. Gh. Romanescu)
    Deci dupa cum vezi este o diferenta intre ce ai facut tu si ce am facut noi.

    RăspundețiȘtergere
  4. Si ca sa fiu on topic:
    Muntele (cel putin pentru mine) este ceva sfant si magic in acelasi timp. Sentimentele care te incearca acolo sunt unice si nu odata am simtit nevoia si chemarea de a merge la munte. Si in totdeauna e fain cand ai prieteni cu care poti sa mergi la munte si sa impartasesti cu ei niste amintiri foarte frumoase.
    Cat despre Giumalau imi trecuse zilele astea o idee prin cap si anume ca in toamna sa facem o tura scurta de 3 zile in care sa urcam si pe varf. Aceasta tura ar fi bine inteles diferita de tura de iarna si de tura de vara :D Si in felul asta ne indeplinim promisiunea(stiu ca abia astepti Rodica :P ). Dar pana la toamna mai e vara si expeditia cea mare :D :>

    RăspundețiȘtergere
  5. @Silviu, se pare că nu a avut cine să ceară hârtie igienică şi ţi-ai luat-o în cap;)) Aştept să fiu învitat în expediţia următoare, să împărţim acelaşi vârf de munte, să avem aceleaşi păreri.

    RăspundețiȘtergere
  6. @Masta: well mai vedem pentru ca teoretic sunt ture organizate cu oamenii de la grupa speciala. Cerintele ar fi: sa ai echipamentul necesar si avand in vedere ca turele devin mai grele trebuie sa ai cel putin o tura asemanatoare cu ce am facut noi la activ. Dar nu tine numai de mine treaba asta.

    RăspundețiȘtergere
  7. haha, parca aţi face expediţii pe Kilimanjaro. Tuburi cu oxigen nu trebuie?

    RăspundețiȘtergere
  8. hi hi.. rafa... eu zic sa incepi sa te pregatesti pentru antrenament serios... cred ca asta incerca sa zica silviu, nuh? sau ceva de genu' asta.
    rodica, ai un stil foarte foarte foarte frumos de a povesti... mi-ai captivat atentia de la prima propozitie pana la ultima. [cred ca e ceva general pentru femeile din zodia gemeni] Data viitoare poate vin si eu... daca ma mai primiti ;))

    RăspundețiȘtergere
  9. @Masta: mai poate o sa ajungem odata si pe varful ala cu grupul asta sau macar cu o parte din ei. Ce am facut pana acu au fost ture pentru capatare de experienta si achizitionarea echipamentului principal (asta e motivul pentru turele mici). Urmeaza tura in Retezat cu varfuri de depasesc 2500 metri (mai exact ajung la 2509 metri). O tura de genu asta implica ceva mai mult echipament (anumite piese fiind destul de scumpe). In plus vor fi din ce in ce mai multe portiuni de traseu in care se va merge cu rucsacul mare si cu tot echipamentul in spate(ceva similar cu portiunea Rarau-Giumalau - ziua a 3-a cand am mers cu nea Voicu). Crede-ma ca aceste conditii nu sunt puse asa doar ca sa fie ( a trebuit si eu la randul meu sa trec de ele cand am inceput sa merg in ture de genu :P ).

    RăspundețiȘtergere
  10. Andrada, mersi mult pentru complimente :) si ma bucur ca ti-a placut ce am scris. Te luam daca vrei sa vii cu noi :)
    Silviu, Rafael....ce sa mai zic......fiecare cu experienta lui :D ....mai bine incercati fiecare din voi sa vedeti partea pozitiva a ceea ce face celalalt ;)) Orice activitate are farmecul ei :)
    Dati mana si nu va mai tachinati unul pe altul :D
    Lasa Rafael....daca o sa mergi mai mult pe munte o sa vezi cum e.....te indragostesti la propriu de locurile pe care le vezi :D
    ....si senzatia traita cand ajungi la destinatie.....sau cand mergi pe traseu si esti numai tu si muntele.....
    .... e superb ....

    RăspundețiȘtergere
  11. Are dreptate Andrada, scrii tare fain Rodica. Timp sa fie, si sa fim si noi sanatosi, ca muntii nu pleaca nicaieri, si alte detalii o'm vedea la vremea potrivita.

    Pacat totusi ca timpul trece prea greu, ajungi prin in rutina, si simti fiecare secunda cum trece greu.

    RăspundețiȘtergere
  12. La sugestia lui Silviu, un mic sample dintr-o conversatie obscura pe messenger :)

    Rodica are dreptate, ia aminte la vorbe intelepte "Silviu, Rafael....ce sa mai zic......fiecare cu experienta lui ....mai bine incercati fiecare din voi sa vedeti partea pozitiva a ceea ce face celalalt Orice activitate are farmecul ei " e valabil in general, nu neaparat la contextul asta, si tu si rafael spuneti bine ce spuneti, doar ca fiecare spune din propria perspectiva, deci nu poate exista un adevar corect in ceea ce spune vreunul dintre voi ca vorbiti de planuri diferite... asa ca sa-mi dau si eu cu parerea

    RăspundețiȘtergere
  13. Deci ca sa dau replica pe care am dat-o si in discutia obscura pe messenger: Eu nu am zis ca Rafael nu are dreptate sau ca greseste cu ceva in ceea ce zice ci doar ca ceea ce a facut el e diferit de ce am facut noi si ca nu stie cum mergem noi :P that's all
    (deci rodica dupa cum am zis comentarii cat caru :P la mine nu se baga asa lumea:)) )

    RăspundețiȘtergere